Sa sari cu parasuta? Bifat. Sa escaladezi varful Everest? In plan pentru la anul. Sa tii un discurs liber in fata a sute de oameni? Floare la ureche. Sa mergi la doctor? Poate altadata…
Fiinta umana este uimitoare si contradictorie. Iar asta nu este un compliment. Este incredibil cum suntem capabile de atata meticulozitate, de atata curaj si responsabilitate, de atata seriozitate in anumite privinte iar in altele, de o importanta mult mai mare, esuam totalmente. Mersul la doctor a fost dintotdeauna perceput ca fiind una dintre cele mai neplacute si iritante sarcini. Si una dintre cele mai des amanate.
Pretextele sunt de cele mai multe ori aparente, motivele sunt de cele mai multe ori scuze. Fugim de stomatolog, de ginecolog, de chirurg ori de cate ori putem. Ignoram orice durere daca nu ne aduce in pragul colapsului, ignoram orice semnal pe care ni-l transmite organismul, ignoram alarma din telefon care ne spune ca astazi avem programare. Control periodic? Analize anuale? Pot astepta… Pana cand nu vor mai putea astepta. Suntem mereu prea ocupate pentru a merge la doctor.
Dar nu poti conduce o masina care are o problema la motor. Nu poti folosi un computer caruia nu ii functioneaza placa de baza. Nu poti scrie cu un stilou caruia i s-a terminat cerneala. Atunci, cum putem avea pretentia sa ne ducem viata fara sa fim sigure ca suntem sanatoase?
Principalul motiv care ne tine departe de halatele albe si de cabinetele reci este frica. Fie ca este constientizata, fie ca se ascunde sub masca unei false neincrederi si repulsii fata de doctori, frica este un viciu, intrucat pare sa se manifeste irational, dar poate fi inlaturata prin ambitie si autocontrol. Frica de doctori a primit rangul de fobie si a capatat si un nume: iatrofobie. Insa, etichetand-o in felul acesta, o depersonalizam si ii atribuim cauze exterioare noua. Cand, de fapt, responsabilitatea perpetuarii ei ne revine in totalitate. Ca fiinte rationale, ar trebui sa ne punem cateva intrebari inainte de a amana urmatoarea programare la doctor:
Sunt eu in masura sa stiu mai bine ce se intampla cu organismul meu decat cineva care a terminat o facultate specializata si care lucreaza in fiecare zi cu asa ceva?
Pot eu sa decid, dupa o observatie superficiala, daca organismul meu este sanatos si functional la toate nivelurile, chiar si in privinte care nu se vad cu ochiul liber?
Pot fi convinsa ca sunt perfect sanatoasa in conditiile in care fumez/dorm putine ore/ma expun unor conditii de stres ridicat/nu fac destula miscare/mananc haotic?
Au vreun sens familia, banii, confortul, placerile zilnice daca o boala netratata la timp ma poate impiedica sa ma bucur de ele?
As avea puterea sa spun ca imi e frica de ace unei persoane bolnave de cancer in faza terminala?
Nu. Nu ignora durerea de cap. Nu ignora alarma telefonului de remind pentru programarea la doctor. Nu te mai ignora. Mergi la doctor!
