Dat fiind că pe copiii din ziua de azi nu-i mai preocupă deloc lectura, ba din contră, se feresc de cărți ca dracu’ de tămâie , ar fi bine dacă am începe să-i obișnuim de mici cu cărțile și cu cititul. Eu am început să-i colecționez fetiței mele cărți încă dinainte de-a se naște, mai ales că tocmai scoseseră ăia de la Adevărul prima colecție pentru copii.
Ar fi trebuit să încep să-i citesc din ele încă din primele luni de viață, în puținele momente când stătea trează, contemplând lumea din jur. N-am făcut-o chiar atunci, dar am început în jurul vârstei de un an, când deja se putea concentra câte 5-10, după care, deja plictisită începea să tragă de carte.
Evident că primele dăți m-am enervat, dar mai apoi am realizat că așa se învață copiii: încetul, cu încetul și puțin, câte puțin, așa că atunci când vedeam că dădea semne de plictiseală mă opream și continuam altă dată. Cu timpul, mi-am mai dat seama că pentru un copil de nici doi ani, nu povestea în sine este interesantă, ci felul în care i-o citești, farmecul acesteia depinzând de intonație, de tonul vocii tale, de felul cum dai viață personajelor. Dacă îi citești ca și cum ai citi știrile de pe prompter, cu siguranță că nu va fi impresionat.
Eu îi citesc înainte de somnul de la amiază pentru că atunci e destul de liniștită pentru a sta cuminte lângă mine și a asculta povestea, și poate, cu puțin noroc, mai și adoarme în timp ce-i citesc, scăpând astfel de legănatul de prânz .
Cât despre primele cărți pe care i le cumpărați copilului, e bine ca acestea să fie cât mai colorate și să aibă ilustrații pe fiecare pagină. În felul acesta, în timp ce-i citiți „Punguța cu doi bani”, de exemplu, îi puteți arăta cocoșul, boierul, găinile și alte personaje sau obiecte pe care le-ați pomenit. Cu siguranță cel mic nu se va mai plictisi atât de repede. Și dacă vă va pune întrebări despre ilustrații, nu vă enervați.
Nu contează cantitatea (câte povești ați reușit să citiți într-o săptămână). Important este ca cel mic să se obișnuiască cu cărțile, pentru ca atunci când va merge la scoală să nu trebuiască să vă milogiți de el sau să-l mituiți ca să citească cărțile (scuzați cacofonia) din lista de lecturi obligatorii, ci să le citească de dragul de-a citi. Și încă ceva, dacă-i plac câinii, cumpărați cărți cu și despre câini gen „101 dalmațieni”, „Doamna și vagabondul”, dacă-i plac prințesele „Frumoasa și bestia”, „Cenușăreasa” sau „Frumoasa din pădurea adormită” o vor fascina, iar iubitorii de pisici vor fi înnebuniți după „Pisicile aristocrate”.
E foarte important să fim conștiente că noi, ca mame, putem sădi în inimile copiilor noștri dragostea pentru lectură. Cu cât începem mai devreme, cu atât mai bine.
