Se spun foarte multe despre perioada de lauzie si despre “iesirile” mamicilor imediat dupa ce aduc pe lume un copil.
In general, toate izbucnirile acestea sunt datorate depresiei postpartum. Imediat dupa nastere, femeile sufera o multime de transformari, hormonale, fizice, emotionale.
Incepand cu transformarile fizice care sunt foarte puternice: in burtica ta nu mai este puiul pe care l-ai mangaiat si l-ai ocrotit timp de noua luni de zile. Copilul pentru care ti-ai facut griji, pentru care ti-ai realiniat toata viata este deja o persoana, un OM care are nevoie de tine. Sentimentul matern nu ti-l poate da nimeni. Izbucneste sau nu. Sunt multe mame care au reactii mai diferite cand isi vad prima oara copilul. Plang, nu si-l doresc in preajma, nu vor sa il alapteze. Sunt reactii pe care ma feresc sa le cataloghez intr-un fel.
Majoritatea mamicilor au in instinct sentimentul de protejare si izolare a copilului, atunci cand el vine pe lume. Relatiile cu cei din jur se reduc spre zero, cel putin pana trece perioada de acomodare intre mama si copil.
Sunt mame care atunci cand nasc trec prin tot felul de traume fictive din categoria: sa nu-i fure cineva copilul, mai ales daca copilul nu este cu mama in salon chiar de la nastere.
Am avut o sarcina foarte stresanta pentru ca nu stiam daca ajung la termen, atunci cand am avut copilul in brate, pe langa fericirea absoluta, imi era tot timpul frica ca nu respira copilul. Frica asta o am si acum. Ma trezesc si ma uit cum doarme si verific daca respira. Si copilul meu are deja noua luni – cat de repede au trecut.
Exista reactii in care mama este geloasa pe atentia care i se da copilului si critica comportamentul celor din jurul ei.
Mai apare si frica ca nu poti sa ai grija de copil mai ales cand nu are cine sa te ajute si esti pana la urechi in scutece si fara somn. Increderea in capacitatile tale scade foarte mult in perioada de inceput accentuata de oboseala sau de un bebe prea agitat, bineinteles.
Daca ai rabdare cu tine, daca cei din jurul tau se dovedesc a fi intelegatori si iti vor oferi sprijin, vei constientiza ca toate nimicurile astea nu sunt decat fleacuri. Cel mai prioritar lucru trebuie sa fie copilul si nevoile lui si apoi trebuie sa ai grija si de tine. Si crede-ma ca sunt foarte multe metode de a avea grija de tine.
Sa ne citim cu bine!
