Timpul, caii putere ai unei relatii. Aveti 45 sau 280 de CP? Sunteti intr-o Dacie 1300 sau intr-un bolid?
Iubirea si implinirea din relatii nu vine cand spune mama, bunica si vecina ca ar trebui sa vina pentru ca asa li s-a intamplat lor. Spun asta cu toata dragostea pentru bunica si mama mea. Eu cred ca te poti simti bine in relatii cand te astepti mai putin.
Deunazi vad un mesaj pe FaceBook de la un prieten despre care nu mai stiam nimic de 4 ani. Ne stim din clasa I, am fost colegi de clasa 12 ani, vecini, studenti in acelasi campus, din acelasi oras, departe de casa si am cochetat la un moment dat cu ideea unei idile. Dar am risipit amandoi tentatiile pentru ca aveam o senzatie ciudata de familiaritate, fraternitate. Asadar, vad mesajul, ma bucur si gandesc „Iui, ce fain, a venit in tara! Pe unde-o fi umblat?! Abia astept sa imi povesteasca!”.
Citește și: Cum să ai bucle mai seducătoare?
Si, cu mare usurinta imi imaginez intalnirea noastra, cand alegem spontan o cafenea si intram grabiti, parca am fi intarziat la film si ne asezam la povesti. Il sorb din ochi pentru ca imi plac aventurile lui, curajul cu care merge in locuri in care aparent nu il asteapta nimic. Asa a si fost.
Nu va spun ce pline de talc, aventura si veselie au fost cele doua zile care au urmat. El s-a hotarat sa facem ceva impreuna, orice, sa mergem sa colindam muntii din apropiere. Singurul plan era sa ne urcam in masina, cu ceva haine groase si sa o taiem unde ni se pare cel mai frumos.
Am ales insa in dimineata plecarii sa nu urcam pe munte, pentru ca vremea se racise brusc acolo, si sa stam in schimb la campie unde soarele de primavara invia promitator. Am colindat toata ziua, incepand cu 3 ore de calarie, care s-au nimerit intamplator, manejul fiind chiar in drumul nostru. A fost intamplator, dar minunat. Am dat de un instructor plin de umor, cu care am povestit vrute si nevrute, in timp ce ne mai corecta tinuta de pe armasarul bland pe care am incalecat.
Cu gandul la pofta cu care ne-a mancat din palma calul marul de la final, am plecat de acolo flamanzi, ne-am asezat la masa, intr-o pensiune cocheta la marginea padurii, unde am savurat bunatati din carne de vanat, imbiati de niste ospatari, care ieseau de pe usile batante ale bucatariei ca dintre copertile unei carti de povesti.
La masa am vorbit intr-una si apoi am plecat inspre o rezervatie din apropiere in care intrand nu am facut decat sa ascultam vocea padurii. La un moment dat cand ziua era pe terminate si veneam inspre casa el mi-a spus:
„Atat de mult apreciez faptul ca lipsesc 5, 10 ani si cand te revad nu trebuie sa ma chinui sa ma formalizez, sau sa ma abtin sa iti povestesc cine stie ce grozavenie, gandindu-ma ca o sa te uiti ciudat la mine. Stiu ca ma iei asa cum sunt si mi se pare fantastic”.
Vezi și: De ce grijile nu se termină niciodată
Nu e iubire, e doar prietenie, stiu. Dar stiu si ca acestea ar fi semnele care mi-ar spune, „S-ar putea sa fie el”, cand as da de ele.
Esenta reusitei unei relatii mi se pare timpul. Da, Timpul. Atunci cand nu simti timpul, atunci cand el zboara, crede-ma ca zbori si tu cu el.
